A bătut la uşa Ta

A bătut la uşa ta, Cineva; Nu-i deschide nimenea. În tăcerea negrei nopţi Stă un om şi plânge,        Faţa lui e numai răni,        Pieptul numai sânge. Cine eşti Străin pribeag, cine eşti? De-al cui dor Tu pribegeşti? Pentru cine Te-au brăzdat Bice fără număr?        Ce povară Ţi-a lăsat        Rana de pe umăr? Eu sunt robul ce slujesc tuturor, Un om al durerilor. Nimeni plată nu mi-a dat Decât spini şi ură,        Şi cu roşii trandafiri        Pieptul mi-L umplură. Eu sunt pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi, Şi sunt vinul Noii Legi. N-am venit să plâng în drum Răni usturătoare,        Plâng pe cei ce pierd acum        Ultima chemare. A bătut la uşa ta, Cineva, O, deschide-i, nu mai sta! Nu-L lăsa să plece trist, Poate niciodadă        Mâna Lui la uşa ta        N-are să mai bată.