De-ai lua pe umeri crucea

De-ai lua pe umeri crucea, După Domnul ai porni, Fericire, fericire, Nici nu ştii cât ai găsi. În a vieţii zile grele Când străin ai suspina, Mângâiere, mângâiere, Nici nu ştii câtă ţi-ar da. De-ai cădea sfârşit de chinuri, Să te scoli te-ar sprijini; Alinare, alinare, Chinului ţi-ar dărui. Alungat de-ai fi de-a pururi Şi pe veci de ură-mpins, Bucurie, bucurie, Ţi-ar da crucea îndeajuns. Chiar de-ai fi stăpân pe lume Şi pe aurul din ea, Fericire, fericire, Ce-ţi dă crucea, n-ai avea. Când lovit de toţi cu ură Îmi curg lacrimi pe obraz, Mângâiere, mângâiere, Numai crucea îmi dă azi. De-ai luat pe umeri crucea Şi-ai pornit la drum cu ea, Du-o frate cu răbdare Şi dintr-însa nu tăia. De-ai luat pe umeri crucea Şi-ai pornit pe deal în sus, Du-o până la Golgota Tot mereu după Isus. De-ai luat pe umeri crucea Şi-ai pornit pe drum spinos, Nu căta să scapi de dânsa Sau să o târăşti pe jos. Nu-ţi alege singur crucea Cum îţi place şi cum vrei, Ea e puntea ce te duce Până dincolo de Rai. Crucea trebuie purtată, Printre spini şi suferinţi; Căci aşa a dus-o Domnul Şi urmaşii Lui cei sfinţi. Înainte deci cu crucea! Înainte, tot mereu; Domnul ne va da putere S-o purtăm în orice greu.