Trei crai de la Răsărit

Trei crai de la Răsărit Spre stea au călătorit, Şi-au mers după cum citim Până la Ierusalim. Acolo cum au ajuns Steaua-n nori li s-a ascuns, Şi-au început a căuta Prin oraş a întreba: "Unde s-a născut - zicând, Un crai mare de curând?" Iară Irod împărat Auzind, s-a tulburat; Pe crai grabnic i-a chemat Şi în taină i-a-ntrebat; Ispitindu-i vru setos Să afle despre Cristos. Şi cu grai înduioşat Foarte lor li s-a rugat Zicând: "Mergeţi de aflaţi Şi venind mă-nştiinţaţi, Să merg să mă-nchin şi eu Ca unuia Dumnezeu". Craii dacă au plecat, Steaua iar s-a arătat. Şi-au mers până a stătut Unde-a fost Pruncul născut Şi cu toţi s-au bucurat Pe Cristos dac-au aflat. Cu daruri s-au închinat, Ca la un mare împărat. Şi-napoi dac-au purces, Pe altă cale-au mers, Precum le-a fost lor şi zis De înger, noaptea în vis. Iară Irod împărat, Văzând că s-a înşelat, Foarte rău s-a necăjit Oaste mare a pornit, Şi-n Viflaim a intrat, Mulţi copii mici a tăiat. Până la paisprezece mii, Tot prunci mărunţei, copii De doi ani şi mai în jos Ca să taie pe Cristos. O, tiranul, crud Irod! Muri-n blestem de norod, Nefiind el bucuros De naşterea lui Cristos.